curatela, instituţie juridică prin care se realizează ocrotirea unor persoane fizice care, aflându-se în anumite situaţii speciale prevăzute de lege, nu sunt în măsură să-şi exercite drepturile şi să-şi apere interesele. Este de două feluri: 1) c. propriu-zisă, care se instituie pentru ocrotirea unor persoane capabile, în următoarele cazuri: a) dacă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi, o persoană, deşi capabilă, nu poate, personal, să-şi administreze bunurile sau să-şi apere interesele în condiţii mulţumitoare şi, din motive temeinice, nu-şi poate numi un reprezentant; b) dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deşi capabilă, nu poate, nici personal şi nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare, în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare; c) dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar general; d) dacă o persoană a dispărut fără a se avea ştiri despre ea şi nu a lăsat un mandatar general; e) în cazul procedurii succesorale notariale, dacă, în cazul deschiderii unei succesiuni, există pericol de înstrăinare sau pierdere a bunurilor succesorale; f) în cazul succesiunii acceptate sub beneficiu de inventar; 2) c. specială, care se instituie în cazul unor persoane lipsite de capacitatea de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, în următoarele cazuri: a) curatela provizorie până la numirea tutorelui; b) curatela instituită în cazul în care părinţii sau tutorele numit nu-şi pot îndeplini în mod temporar atribuţiile; c) curatela în caz de contrarietate de interese între tutore şi cel aflat sub ocrotirea sa; d) curatela provizorie în cursul procesului privitor la punerea sub interdicţie [v. şi procedura de instituire a curatelei]

CURATELA, instituţie ce urmăreşte în conformitate cu legea, ocrotirea juridică a persoanelor fizice, împiedicate de a-şi exercita drepturile şi de a-şi apăra interesele.

Sursa: http://legeaz.net/dictionar-juridic/curatela